Sanctum
Home » Istorii de succes. Digest » Scrisoarea unei învăţătoare: Părinte drag… te rog, respectă-mă!
Scrisoarea unei învăţătoare: Părinte drag… te rog, respectă-mă!
Sursă foto: http://www.telegrafonline.ro/

Scrisoarea unei învăţătoare: Părinte drag… te rog, respectă-mă!

Distribuie articolul:

Mihaela Codrean este o învățătoare care predă la Şcoala cu clasele I-VIII din localitatea sătmăreană Homorodu de Mijlo, România. Ea a postat, pe o rețea de socializare, o scrisoare către părinții elevilor din România. Textul a ajuns viral pe internet și a stârnit discuții aprinse. Redăm scrisoarea integral:

”Scrisoarea unei învățătoare către parinţii copiilor din clasă… din orice clasă!

Nu pot să tac. Nu am fost atacată direct (nici nu se putea, sunt în pauză încă). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Știţi cum? Cu duşmănie, cu revoltă, cu ură în glas şi în privire. Şi nu, nu mai pot să tac. Deci scriu.

Părinte drag, tu poate nu realizezi câtă muncă am depus eu până am primit o diplomă. O diplomă care să spună că sunt capabilă să îţi educ copilul. Nu ştii că mă trezeam cu noaptea în cap pentru a termina un proiect de lecţie, nu ştii câte ore am fost asistată, criticată, şlefuită de dascălii mei la practică, nu ştii că aveam zile când abia mă târam spre casă, obosită şi flămândă, nu ştii de weekenduri întregi în care decupam, pictam, confecţionam materiale, până nu îmi simţeam degetele… sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut şi am obţinut diploma. Şi, lângă numele meu, apare un frumos cuvânt, visat şi râvnit: învăţătoare… Dar anii de muncă nu s-au terminat.

Şi, părinte drag, chiar dacă poate pare greu de crezut, eu îţi iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din şcoala mea, din jurul meu. Şi îmi iubesc munca. Chiar dacă am avut tentative de a o schimbă. Meseria de învăţător, de dascăl, rămâne în sufletul meu, indiferent ce îmi va fi dat să mai trăiesc.

Acestea fiind zise, TE ROG, respectă-mă. Nu mă vorbi de rău, mai ales nu în prezenţa copilului tău. Nu îmi spune, cu reproş în glas, că fratele băiatului tău reuşea să facă exerciţii cu înmulţiri mai dificile în clasa a treia, decât fac eu cu copilul tău acum. Tu nu ştii, dar programa s-a schimbat între timp. Şi, ca mamă, îţi spun, fiecare copil e unic. Nu mă considera un duşman, ci un aliat. Şi nu uita un lucru: eu singură nu voi reuşi niciodată să-ţi educ copilul, dacă nu am tot sprijinul tau, dacă tu nu continui acasă munca pe care o fac eu la clasă. Întreabă-ţi copilul ce teme are. Pune-l să citească în plus. Ascultă ce are de spus. Şi mai ales, nu aştepta din partea mea să fac minuni. Sunt doar un om. Greşesc şi eu, ştiu. Nu mă superi dacă îmi spui că am greşit, ci mă răneşte tonul tău şi atitudinea ta. Nu suntem şef şi subaltern, tu şi eu, ci o echipă. Iar câştigătorul va fi copilul tău.

Îţi mulţumesc dacă ai avut răbdarea să citeşti tot. Şi îţi mulţumesc de o mie de ori mai mult dacă vei ţine cont de ce ai citit, înainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascălii de pretutindeni.”

Sursă: www.telegrafonline.ro

Distribuie articolul: