Sanctum
Home » Istorii de succes. Digest » Cum a fost creată Educatoarea…

Cum a fost creată Educatoarea…

Distribuie articolul:
Legenda educatoarei // Sursă foto: http://www.argumentpress.ro/

Legenda educatoarei // Sursă foto: http://www.argumentpress.ro/

Bunul Dumnezeu s-a apucat să creeze cadre didactice. Era în a şasea zi de muncă şi ştia că avea o responsabilitate extraordinară, căci educatoarele aveau să influenţeze sufletele pline de sensibilitate ale atâtor copilaşi. Deodată apăru un înger şi-l întrebă:

– Îţi ia mult timp să-l duci la bun sfârşit?

– Da, răspunse Dumnezeu, doar ai citit ce specificaţii tehnice are această comandă, ’’EDUCATOARE”.

– Trebuie să se ridice deasupra tuturor copiilor, deşi trebuie să se pună la mintea lor.

– Trebuie să fie capabilă să facă 180 de lucruri în acelaşi timp, care nu au nicio legătură cu obiectul pe care-l predă.

– Trebuie să comunice cunoştinţe fundamentale pentru ei şi în cele mai multe cazuri să aibă şi dreptate.

– Să-şi găsească mai mult timp pentru alţii decât pentru sine.

– Să aibă veşnic pe faţă un zâmbet care poate rezista reduceriilor de salariu, copiilor-problemă şi părinţiilor îngrijoraţi.

– Să continue să-şi facă meseria atunci când părinţii îi pun fiecare mişcare la îndoială, iar alţii nu o susţin.

– Să aibă şase perechi de mâini.

– Şase perechi de mâini?! se miră îngerul. Asta e imposibil.

– Ei bine, zise Dumnezeu, nu mâinile sunt problema. Cel mai greu e cu cele trei perechi de ochi.

Îngerul îl privi neîncrezător. Trei perechi de ochi… la un model standard?

Dumnezeu aprobă din cap: o pereche ca să-l vadă pe copil aşa cum este în realitate şi nu cum l-au etichetat alţii. Altă pereche este la spate, pentru ca educatoarea să vadă ceea ce nu e de văzut, dar trebuie cunoscut. Ochii din faţă sunt doar pentru ca să înţeleagă, cum acţionează copilul, pentru a putea reflecta asupra acestuia astfel:

,,Înţeleg şi cred în tine’’, fără măcar să-i spună copilului un cuvânt.

– Doamne, zise îngerul, acesta este un proiect foarte mare şi cred că ar trebui şi mâine să lucrezi la el.

– Nu pot, zise Dumnezeu, căci sunt foarte aproape de a crea ceva asemănător Mie. Ea vine la muncă şi când este bolnavă. Are un loc special în inimă pentru copiii care nu sunt ai ei, înţelege toate frământările prin care trec cei aflaţi în dificultate…

Îngerul se uită cu atenţie la modelul pe care-l crea Dumnezeu.

– Are inimă blândă, spuse îngerul.

– Da, zise Dumnezeu, dar şi dură. Nu-ţi poţi închipui, ce poate îndura sau ce poate face această educatoare, dacă e nevoie.

– Poate să gândească? întrebă îngerul?

– Nu numai să gândească, dar şi să facă raţionamente şi compromisuiri.

Când Dumnezeu a creat Învăţătorul…

Îngerul se apropie să se uite bine la modelul pe care l-a creat Dumnezeu şi-i trecu degetele peste obrazul acestuia.

– Ei, bine, Doamne, zise îngerul, se pare că ai făcut o treabă bună, dar pe undeva pică. Ţi-am spus eu că ai pus prea multe în acest model. Nu poţi să-ţi imaginezi, ce stres ai pus pe umerii acestei educatoare.

Dumnezeu se apropie şi culese picătura de apă de pe obrazul educatoarei. Picătura sclipea în soare.

– Nu curge nimic, spuse El. Este o lacrimă.

– O lacrima? Ce este aceea? întrebă îngerul? La ce foloseşte o lacrimă?

Dumnezeu răspunse după îndelungă chibzuială:

– Este pentru bucuria şi mândria de a vedea un copil cum reuşeşte să rezolve şi cea mai mică sarcină.

– Este pentru singurătatea copiilor cărora le e greu să se adapteze şi pentru compasiunea faţă de sentimentele părinţilor lor.

– Vine din durerea de a nu putea să ajungi la unii copii şi dezamăgirea pe care o simt acei copii.

– Vine adesea, atunci când educatoarea a stat un an cu o grupă şi trebuie să-şi ia rămas bun de la acei copii.

– Doamne! zise îngerul, chestia cu lacrima este grozavă… Eşti un geniu!

Dumnezeu îi aruncă o privire gravă:

– Nu eu am pus lacrima acolo!!!

MARIANA IONESCU, http://www.argumentpress.ro

Distribuie articolul: