Sanctum
Home » Profesori şi elevi. Sfaturi pentru părinţi » „Copiii învaţă doar dacă vor să înveţe, nu pot fi forţaţi”
„Copiii învaţă doar dacă vor să înveţe, nu pot fi forţaţi”

„Copiii învaţă doar dacă vor să înveţe, nu pot fi forţaţi”

Distribuie articolul:

„Dacă observăm modul în care învaţă copiii în primii lor ani de viaţă, vedem că pot şi învaţă pe cont propriu – îi lăsăm singuri să se târască, să meargă, să vorbească şi să câştige controlul asupra propriului corp. Toate aceste lucruri se întâmplă cu extrem de puţin ajutor din partea părinţilor. Nu poţi face pe cineva să înveţe, dacă acea persoană nu vrea să înveţe. Iar copiii, dacă vor sa înveţe, vor învăţa”, susţine Daniel Greenberg, co-fondator al şcolii Sudbury din Danemarca.

Şcoala Sudbury Valley este o şcoală daneză, creată după modelul şcolii americane situate în Sudbury Valley, în Massachusetts, SUA, printre puţinele şcoli din lume care promovează învăţarea autodirecţionată şi principii de unschooling. Această şcoală oferă copiilor libertatea de a-şi explora propriile interese în mod nelimitat. Aici nu există ore, note sau împărţirea elevilor în funcţie de anumite criterii, pe clase. Copiii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 18 ani sunt bineveniţi atâta timp cât respectă principiile şcolii. Ideea după care funcţionează această şcoală este aceea că elevii sunt echipaţi cu abilităţi naturale de învăţare care nu necesită controlul sau implicarea adulţilor.

Aici, elevii aici sunt încurajaţi să îşi urmeze propriile interese şi pasiuni în orice modalitate îşi doresc, în orice domeniu îşi doresc. Pentru părinţii care îşi trimit copiii la şcolile tradiţionale, această şcoală pare a fi extremă, radicală şi chiar periculoasă pentru viitorul copilului lor. „Cum vor învăţa copiii, dacă nu există o persoană care să le predea?” sau „Cum vor învăţa să scrie şi să citească?” sunt cele mai frecvente întrebări ale părinţilor care află despre acest tip de şcoală.

Susţinătorii şcolii fără teme, fără ore şi fără clasă arată însă că aceste îngrijorări sunt rezultatul ideii repetate, de-a lungul anilor, că intervenţiile adulţilor şi controlul aceastora asupra copiilor sunt necesare. Astfel, în şcolile tradiţionale se porneşte de la ideea că cei mici au o rezistenţă naturală la învăţare şi că au nevoie de controlul adulţilor pentru a putea învăţa. Cu alte cuvinte, şcoala tradiţională porneşte de la ideea că un copil nu ar învăţa din proprie iniţiativă şi trebuie condus şi controlat pentru a învăţa.

Şcolile inovative însă pornesc de la întrebarea: „Dar dacă tot acest control exercitat asupra copilului trezeşte de fapt rezistenţa lui faţă de învăţare, făcându-l să fie apatic sau să se revolte?”.

În şcoala daneză, în schimb, copilul este văzut ca demn de încredere şi capabil să îşi direcţioneze singur învăţarea. Copilul e considerat competent şi cu drepturi egale ca membru al societăţii. I se oferă spaţiu şi timp pentru a descoperi singur ce anume îi place şi ce îl interesează.

Daniel Greenberg, autor al cărţii „Free at last” (Liberi în sfârşit) şi co-fondator al filosofiei care stă la baza şcolii, arată că unii copii din şcoala Sudbury învaţă de multe ori cantităţi mari de informaţii într-un timp scurt. De exemplu, un grup de copii cu vârste între 9 şi 12 ani au învăţat, cu ajutorul unui profesor de matematică, toată materia pentru clasele VI-XII în 20 de săptămâni. De ce învaţă copiii cu dificultate în şcolile tradiţionale? Pentru că nu le place felul în care profesorii încearcă să îi oblige să înveţe. De aceea, materia este reluată an de an, pentru ca, prin repetiţie, copiii să ajungă să reţină măcar o parte din informaţii. Un copil care iniţiază el însuşi învăţarea, care vrea să înveţe, poate acoperi materia mult mai rapid decât copiii din şcolile tradiţionale.

Aceste şcoli, bazate pe libertatea copiilor de a învăţa ce îşi doresc, atrag atenţia asupra nevoii de a reevalua felul în care privim educaţia: „Şcolile Sudbury sunt un exemplu puternic al abilităţii copiilor de a învăţa fără controlul adulţilor, iar rezultatul acestui tip de educaţie nu este o persoană leneşă, apatică şi analfabetă. Acesta este, în mod ironic, produsul şcolilor tradiţionale.”

Adulţii se tem să îşi lase copiii să fie liberi, pentru că, la rândul lor, atunci când au fost copii şi s-au manifestat liber, au fost pedepsiţi. Libertatea copiilor, pusă într-un context prielnic, într-un mediu potrivit pentru dezvoltare, poate duce la valorificarea potenţialului acestora.

Sursa: TeachersJourneytoLife.comwww.suntparinte.ro

Distribuie articolul: