Sanctum
Home » Istorii de succes. Digest » BAC-ul în Europa, de la o ţară la alta
BAC-ul în Europa, de la o ţară la alta

BAC-ul în Europa, de la o ţară la alta

Distribuie articolul:

BAC-ul: la început, a fost în Franţa

Bacalaureatul a fost „inventat” în Franţa, în timpul lui Napoleon. Bacalaureatul francez este de altfel sursa de inspiraţie pentru cele mai multe examene de acest tip care se susţin în lume. În Franţa dau BAC-ul în fiecare an aproximativ 650.000 de elevi, iar rata de promovare a examenului este în jur de 80%. Franţa a fost şi una din primele ţări care a adoptat modelul Bacalaureatului diferenţiat, în funcţie de profilul studiat în liceu şi de nivelul de competenţă. Elevii francezi susţin un BAC ştiinţific, unul profesional, care este de fapt un certificat de absolvire a liceului care nu dă dreptul la studii universitare, sau un BAC vocaţional, care le dă dreptul celor care-l iau să-şi continue studiile doar pe acelaşi profil.

În Franţa, obsesia BAC-ului începe încă din clasa a 5-a. Bacaulareatul nu se dă apoi „dintr-o dată”, ci este eşalonat oarecum (de exemplu, examenul, sau bacalaureatul de franceză, foarte greu, se dă în penultimul an de liceu). Există trei filiere la bacalaureatul din Franţa: cea generală, care-i duce pe elevi spre studii superioare şi studii lungi, cea tehnologică, care îi specializează pe meserii, şi filiera profesională, ceea ce înseamnă intrarea în şcoli profesionale.

De-a lungul anilor, BAC-ul francez nu a scăpat de critici şi polemici în Franţa. Majoritatea criticilor cer o reorganizare a examenului şi o asimilare a cunoştinţelor mai bine eşalonată pe parcursul anilor.

Nici în Franţa nu lipsesc “surprizele” de la examenele de bacalaureat. Astfel, în anul 2012, de exemplu, la una din cele mai dificile probe ale BAC-ului – ce de matematică – subiectele au fost aflate, nu-se-ştie-cum, cu o zi înainte de proba propriu-zisă. Atunci, cotidianul “Le Figaro” a scris că au fost suspiciuni de furt al subiectelor şi la alte probe: la engleză, fizică, istorie, geografie. Potrivit legii franceze, cel care este găsit vinovat de aflarea subiectelor riscă o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de trei ani şi o amendă de 9 mii de euro.

Germania: rată de absolvire între 95% şi 99%

În Gemania, sistemul educaţional este unul din cele mai complexe din Europa. După Şcoala Primară (de regulă, durează 4 ani, dar în unele landuri poate fi chiar de 5 sau 6 ani) elevii sunt evaluaţi pentru prima dată, urmând să fie repartizaţi la una din cele trei variante de ciclu gimnazial existente în Germania: Hauptschule, Realschule sau Gimnaziu. Acesta din urmă este echivalentul liceului de la noi. Rata absolvenţilor de sfârşit de an a oscilat în ultimii ani între 95% şi 99%, în funcţie de land. Pe de altă parte, mai mult de jumătate dintre elevi aleg altă formă şcolară. Astfel, deşi elevii unui gimnaziu au şanse mari să absolvească această treaptă de învăţământ, ei sunt puţini în raport cu cifra totală a absolvenţilor unui an şcolar.

Punctele forte ale sistemului educaţional din Germania sunt evaluarea permanentă a elevului şi o parte practică foarte dezvoltată. Încă din primii ani de gimnaziu, elevii sunt ajutaţi să se orienteze spre un anume domeniu. Examenul de bacalaureat este susţinut după 12 sau 13 clase de învăţământ. Spre deosebire de alţi europeni, nemţii sunt obligaţi să treacă în fiecare an prin tot felul de examene parţiale. Mai mult, cei care nu reuşesc să treacă de aceste examene intermediare pot fi obligaţi să treacă la un profil educativ inferior, de la un profil teoretic, la unul profesional.  Adolescenţii nemţi care vor să urmeze o universitate trebuie să treacă de bacalaureat, iar în baza acestei note şi a portofoliului personal, din care fac parte tot felul de activităţi extraşcolare, precum voluntariatul, pot intra la facultate. Bacalaureatul german este strict pe bază de merit, doar 43% din tinerii din această ţară obţinând anual o astfel de diplomă.

În prezent, mai multe landuri germane tind către „Turbo-Bac”, dar dezbaterea este intensă şi în această ţară. Criticii acestei măsuri susţin că elevii germani nu ar mai avea timp de activităţi extraşcolare, dintre care cea mai importantă fiind voluntariatul. Activităţile în folosul societăţii sunt foarte apreciate în Germania.

Experienţele altor ţări

Examenul de sfârşit de liceu e subiect de polemici aprinse în multe state europene. În Bulgaria, în afară de examenul principal, absolvenţii trebuie să aleagă încă o disciplină. În lista preferinţelor se află, de obicei, georgafia, biologia şi istoria.

Rezultatele slabe la BAC sunt privite drept un indiciu pentru pregătirea profesională a profesorilor şi pot duce la tăierea suplimentului la salariu. Scade şi ratingul „de şcoală”.

În Ungaria, examenele de bacaulaureat, se desfăşoară în diferite etape, în lunile mai-iunie. Pe baza alegerii lor, elevii susţin examen la peste 190 de discipline în cadrul bacalaureatului de nivel mediu şi la peste 50 de discipline în cadrul bacalaureatului de nivel superior.

Sistemul educaţional polonez este mai lejer. Elevii au doar trei materii obligatorii la bacalaureat – limba maternă, o limba modernă şi matematica şi o listă de maximum şase materii opţionale. Pentru a trece examenul, elevii trebuie să ia cel puţin 30% din punctajul total al fiecărui subiect. Punctajul obţinut de polonezi la materiile opţionale nu afectează nota finală, dar are mare importanţă la intrarea în învăţământul superior.

De altfel, elevii din Polonia au posibilitatea să îşi aleagă opţionalele în funcţie de facultatea pe care doresc să o urmeze. Polonia a introdus abia în 2005 obligativitatea ca profesorii corectori să fie de la alte licee. Măsura a venit ca urmare a încercării de a creşte obiectivitatea notelor, având în vedere că la majoritatea universităţilor poloneze se intră fără examen, ci numai pe baza notei de la bacalaureat.

S-a discutat aprins şi în Slovenia despre structura şi rolul examenului pe care liceenii trebuie să-l dea la sfârşitul clasei a XII-a. Asta, pentru că şi aici majoritatea universităţilor nu organizează examene şi primesc studenţi doar pe baza rezultatelor de la bacalaureat. Examenul este compus din trei materii obligatorii – limba maternă, o limbă străină şi matematica – şi alte două, la alegere.

O rată mai scăzută de promovabilitate a acestui examen, raportată la numărul total de absolvenţi, e întâlnită în Elveţia, unde numai cei care vor studii superioare încearcă să treacă de examenul de maturitate. În general, doar o treime dintre tinerii care termină liceul în ţara cantoanelor dau bacalaureatul. De obicei, aproape toţi cei care dau testul îl şi iau.

În Italia, echivalentul bacalaureatului este examenul de stat sau de maturitate sau pe scurt Maturitatea. Acesta se dă după 5 ani de liceu sau de institut şi cuprinde trei probe scrise şi probe orale la toate materiile ultimului an.

Ţări fără bacalaureat

Belgia şi Suedia pur şi simplu nu au examen de bacalaureat.

În Belgia există un “mini bacalaureat”, susţinut la 12 ani, la sfârşitul şcolii primare şi care se numeşte “Certificat de studii de bază”. Acesta le permite elevilor să fie admişi la un liceu sau altul, în funcţie de media obţinută şi de preferinţele elevilor. Studiile secundare, care încep la 12 ani şi se termină la 16 sau 18 ani, sunt încununate cu un simplu certificat de studii secundare.

Învăţământul belgian prevede ca, din al treilea an de studii secundare, tinerii să opteze pentru o disciplină tehnică sau artistică. În acest fel, la 18 ani, tinerii belgieni obţin un certificat de sfârşit de studii secundare cu menţiunea “artă” sau “tehnic”. Acesta le dă posibilitatea să se înscrie în învăţământul superior, unde nu există examene de admitere, ci doar o taxă anuală de plătit.

Universităţile belgiene acceptă şi un număr mare de studenţi în primul an, dar facultăţile sunt de obicei atât de dificile, că numai jumătate dintre cei care încep studiile universitare în această ţară reuşesc să le şi termine.

În Suedia, şcoala generală se consideră până în clasa a IX-a. Până în clasa a VII-a, nici un elev nu primeşte note. În schimb, pe tot parcursul anilor de şcoală, fiecare profesor scrie, cam o dată pe semestru, o caracterizare a elevului, pe care dirigintele are grijă să o transmită părinţilor. Primele note apar în clasa a VIII-a şi sunt doar nişte calificative: „deosebit de bine”, „foarte bine” şi „bine”.

Evaluarea elevilor se face prin teste, pe care aceştia le primesc pe tot parcursul anilor de liceu. Notele de acolo se convertesc în puncte care se adună şi care contează la admiterea la studii în universităţi.

În anumite licee suedeze există totuşi un bacalaureat internaţional, dar el este destinat în special celor care doresc să studieze în străinătate.

Criticii sistemului educaţional din această ţară îi reproşează faptul că îi motivează tot mai puţin pe adolescenţi să facă o facultate. Tinerii suedezi ar prefera astfel să se califice într-o meserie, ceea ce le asigură un nivel de trai absolut decent.

După presa străină

Distribuie articolul: