Sanctum
Home » Fără categorie » Alfie Kohn: 10 adevăruri despre educaţie pe care e bine să le ţinem minte
Alfie Kohn: 10 adevăruri despre educaţie pe care e bine să le ţinem minte
Sursă foto: bravonet.ro

Alfie Kohn: 10 adevăruri despre educaţie pe care e bine să le ţinem minte

Distribuie articolul:

Suntem de acord cu aceste adevăruri, dar acţionăm în continuare, părinţi şi cadre didactice, ca şi cum nu am fi. Pentru a înţelege mai bine ce probleme există în sistemul nostru de învăţământ, este nevoie să ţinem cont de 10 adevăruri care îi implică pe profesori, părinţi şi elevi şi care sunt contradicţiile cărora le dau naştere.
Iată care sunt acestea, în viziunea lui Alfie Kohn, specialist în parenting:

1. O mare parte din materialul pe care îl cerem elevilor să îl memoreze este rapid uitat.

În multe cazuri, copiii reţin informaţiile până în ziua de examen sau în ziua în care vor fi ascultaţi. Dacă acestora li s-ar cere, după câteva luni, să reproducă ceea ce au învăţat, o bună parte dintre ei nu şi-ar aminti. Acest lucru se întâmplă pentru că accentul se pune pe învăţarea faptelor, a datelor, a definiţiilor (sau a comentariilor literare) fără ca elevii să înţeleagă ce învaţă sau cum se leagă informaţiile între ele. De asemenea, majoritatea elevilor învaţă pentru a lua o notă bună, nu pentru a folosi informaţiile învăţate în proiecte personale sau în viaţa de zi cu zi.

2. A şti multe lucruri nu te face neapărat mai deştept.

Chiar dacă există şi elevi care au o memorie bună şi vor reuşi să reproducă complet informaţiile, acest lucru nu înseamnă că vor fi capabili să facă şi legătură între ele, apărând aşa numita “învăţare mecanică”. De asemenea, deoarece programa şcolară cuprinde atât de multă teorie care trebuie predată şi reţinută de către elevi, nu mai există timp pentru ca elevilor să le fie predate modalităţi eficiente de învăţare sau abilităţi de gândire.

3. Elevii au tendinţa de a învăţa doar ceea ce lor li se pare interesant.

Ani intregi de studii au arătat că elevii nu sunt “maşini de învăţare”. Astfel, o acţiune precum ascultarea sau citirea unui text, completarea unor câmpuri într-o propoziţie, nu va genera un rezultat numit “învăţare”. Ceea ce contează este ce semnificaţie atribuie materiei şi care sunt scopurile şi atitudinile lor faţă de învăţare.

4. Elevii sunt mai puţin interesaţi atunci când sunt forţaţi să facă ceva şi mult mai entuziasmaţi când au şi ei un cuvânt de spus.

Oamenii reacţionează negativ atunci când sunt obligaţi să facă ceva şi reacţionează pozitiv atunci când pot alege. Sistemul de învăţământ ar funcţiona mult mai bine dacă elevii ar putea face alegeri în procesul de învăţare.

5. A lua o notă bună la un test nu înseamnă că învăţarea a avut loc.

Testele, indiferent de forma lor, au multe limitări, multe evaluând memoria mecanică a elevului şi viteza de răspuns şi prea puţin dând ocazia copilului să contribuie creativ la răspuns ori să demonstreze că a înţeles materia. Astfel, ajungem la situaţia în care o şcoală poate obţine rezultate bune la teste, însă calitatea şi nivelul la care se face predarea pot fi foarte scăzute.

6. Elevii tind să reuşească în domenii în care se simt “confortabil” emoţional.

Numeroase studii denotă faptul că elevii învaţă mai bine atunci când se simt în largul lor. Rezultatele şcolare bune apar atunci când copilul este adaptat emoţional şi social, dar foarte puţine şcoli încurajează cadrele didactice să îi ajute pe copii din acest punct de vedere. În schimb, în prezent, accentul este pus de multe cadre didactice pe disciplină şi autoritate în faţa elevilor.

7. Ne dorim ca elevii să se dezvolte nu doar academic.

Majoritatea dintre noi suntem de acord cu această idee, dar în practică, atât la şcoală, cât şi acasă, le cerem copiilor să-şi îmbunătăţească doar rezultatele şcolare, prin teme pentru acasă sau pregătire suplimentară. Rămâne prea puţin timp şi energie pentru sprijinirea dezvoltării copilului din punct de vedere fizic, emoţional, social, moral sau artistic.

 8. Doar pentru că o lecţie este mai grea, nu înseamnă că este mai bună.

Se ştie că sarcinile date elevilor nu trebuie să fie prea uşoare, pentru că e contraproductiv, însă nu trebuie să fie nici prea grele. Cadrele didactice trebuie să găsească un echilibru între provocare şi angajament, rigurozitate şi perseverenţă în învăţare.

9. Elevii nu sunt adulţi în miniatură.

Auzim frecvent adulţi care vor să-şi ajute copiii “să se pregătească pentru şcoală” şi care sunt de acord că la grădiniţă ar trebui să se pună accent pe învăţarea abilităţilor care se învaţă în clasa întâi. Asemenea abordare face mai mult rău copiilor, care la vârste mici pur şi simplu au nevoie de alt fel de activităţi. Pentru o dezvoltare optimă, copiii mici au nevoie de oportunităţi de joacă şi explorare singuri, dar şi în grup, nu de educaţie tradiţională în care li se cere să stea în bancă 40-50 minute şi să urmeze instrucţiuni.

10. Substanţa contează mai mult decât etichetele.

Dincolo de denumiri care sună bine se pot ascunde idei prea puţin productive. De exemplu, ”reforma educaţiei” nu înseamnă întotdeauna îmbunătăţire, ci de multe ori asimilarea unor idei noi fără a testa dacă acestea vor avea rezultatele dorite sau dacă se potrivesc contextului social şi cultural în care vor fi aplicate.

Aşadar, domeniul educaţional este plin de controverse, practici şi politici care uneori pot face mai mult rău decât bine. E important să cunoaştem aceste adevăruri despre educaţie pentru a crea un sistem performant care să fie în primul rând în folosul elevilor.

Sursă: www.suntparinte.ro

Distribuie articolul: